PORFIR s. n. Rocă eruptivă, formată din cristale mari de feldspat înglobate într-o masă de culoare variabilă; se întrebuințează, datorită durității ei, în arhitectură. Cei ce sosesc în Georgia descoperă un întreg popor ai cărui oameni par, în mijlocul munților de granit și porfir, statui nesfărîmate ale unei frumuseți ideale. BOGZA, M. S. 112. Sfincși pe socluri de-alabastru, așezați pe două rînduri De la scara care duce pe platforma de porfir... S-odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir. MACEDONSKI, O. I 103. Îi arătară două statuete de bronz... și o colonetă, de porfir. NEGRUZZI, S. I 203. – Variantă: porfiră (SADOVEANU, D. P. 12) s. f.