porunci [At: PSALT. 337 / V: (îrg) ~rân~, ~ron~, (înv) ~răn~ / Pzi: ~ncesc / E: slv порѫчити] 1 vt(a) A dispune cu autoritate, oral sau în scris, ca ceva să fie îndeplinit întocmai Si: a ordona, (înv) a orândui, a opri. 2 vt(a) (D. legi morale, bisericești) A orândui ce sau cum trebuie să facă. 3-4 vt(a) (Rar; d. interese, circumstanțe) (A cere sau) a impune să se facă într-un anumit fel. 5 vt(a) (Înv) A încredința cuiva îndeplinirea unei sarcini, acțiuni Si: a însărcina. 6 vt(a) (Îvr) A domni. 7 vt(a) (Rar) A angaja oameni la muncă. 8 vi A decide în calitate de stăpân. 9 vi A fi stăpân și a decide. 10 vt(a) (Îrg) A da de știre Si: a comunica, a transmite, a vesti. 11 vt(a) (Îrg) A împărtăși. 12 vt(a) A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție pentru a fi imediat folosit, consumat Si: a comanda. 13 vt(a) (Pop) A dispune să se fabrice, să se confecționeze, să se execute ceva Si: a comanda. 14 vt (Îrg) A destina.