porțelán n., pl. urĭ (germ. porzellan, d. it. porcellana, care vine d. pg. porcelana, numele unor melcĭ foarte frumoșĭ aplicat porțelanuluĭ chinezesc, adus de Portughejĭ în Eŭropa. It. porcella, purcea și numele acelor melcĭ). Un fel de argilă albă translucidă din care se fac farfuriĭ, ceștĭ ș. a. – Vulg. porțolan (sîrb. porculan). – Porțelanu se distinge de cele-lalte produse ceramice, și maĭ ales de faĭanță, pin transluciditate și vitrificațiune. El se obține pin arderea uneĭ argile albe speciale, kaolinu, (produs din descompunerea feldspatuluĭ), ale căruĭ principale zăcăminte se află în China, Japonia, Saxonia și Francia (lîngă Limoges). Kaolinuluĭ, spălat și curățat cu îngrijire, i se dă forma dorită, și pe urmă se supune uneĭ prime acțiunĭ a foculuĭ. Apoĭ i se dă un smalț particular și, în fine, se arde bine în cuptor. După aceasta poate fi ornat cu diverse colorĭ vitrificabile și ars a treĭa oară ca să i se lipească colorile pe tot-de-a-una. E renumită fabrica de porțelan de la Sèvres, lîngă Paris.