PORȚELAN, (2) porțelanuri, s. n. 1. Produs ceramic, alb și translucid, obținut prin arderea unei paste formată din cuarț, caolin, feldspat etc., folosit la fabricarea vaselor industriale și de laborator, a izolatoarelor electrice, a vaselor de uz casnic, a unor obiecte decorative etc. V. faianță. Ca să facă și el ceva, împinse în lături scrumiera de porțelan, C. PETRESCU, O. P. I 191. Ceaiul... fu servit în cești de porțelan subțire japonez. CĂLINESCU, E. O. I 84. Sala era pardosită cu oglinzi, păreții de porțelan, ușile de cristal. NEGRUZZI, S. I 240. ◊ (Metaforic) în rada portului, departe, sub cerul de porțelan, două vapoare negre zăceau ancorate. BART, E. 19. 2. Obiect (vas, statuetă, bibelou etc.) făcut din acest material. Magazin de porțelanuri. Colecție de porțelanuri. – Variantă: (rar) porcelan, (2) porcelanuri și porcelane (GALACTION, O. I 324), s. n.