POSIBIL, -Ă, posibili, -e, adj. (În construcție cu verbul «a fi») Care se poate întîmpla sau realiza, care poate fi făcut sau imaginat; cu putință. Creșterea producției la hectar este posibilă numai prin folosirea din plin a metodelor agrotehnice înaintate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2827. ◊ (În construcții impersonale) E posibil oare să nu fim de loc informați despre cele ce se petrec înaintea noastră? CAMIL PETRESCU, U. N. 346. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce e cu putință. De ce, chiar în materie de vînătorie, să nu hotărîm marginile posibilului? ODOBESCU, S. III 48. ◊ Expr. În măsura posibilului v. măsură. A face tot posibilul (sau posibilul și imposibilul) = a face tot ce se poate, a încerca totul pentru a ajunge la rezultatul dorit. Ce n-a făcut domnul Hagi-Iordan?.. Posibilul și imposibilul. C. PETRESCU, C. V. 97.