pospai sn [At: PANN, H. 8 / V: (reg) pas~, pâșpai, ~păi, ~poi, pospul sm, pus~ / Pl: ~e / E: bg паспал cf srb paspalj] 1 Pulbere de făină produsă în timpul măcinatului, care se depune pe pereți și pe toate obiectele din moară Si: (reg) colb, ometiță, pielm, praf, pulbere. 2 (Reg; îf pospul) Lamură a făinii. 3 (Pgn; udp „de” sau de determinanți în genitiv) Pulbere albă, strat subțire și afânat, mai ales de zăpadă, care acoperă ceva. 4 Înveliș subțire, superficial. 5 (Fig) Element superficial de învățătură, cultură, civilizație etc. asimilat. 6 (Reg) Pleavă care rămâne după ce se vântură grâul. 7 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.