POSTERITĂTE s. f. Urmașii, generațiile viitoare. Arta a fost unul din marile titluri de nobleță a omului, de aceea, în amintirea posterității rămîn numai popoarele care și-au înnobilat spiritul. SADOVEANU, E. 62. Ba să vezi... posteritatea este încă și mai dreaptă. Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? EMINESCU, O. I 134. Publicul și posteritatea au mers, nu după teorii fantastice, deși sprijinite de talent, dar au mers după cela carele răspundea la conștiința întregului neam. RUSSO, S. 64.