potaie (potăi), s. f. – 1. Cotarlă, javră, jigodie. – 2. Haită de lupi. – 3. Cățel. Origine necunoscută. Soluțiile propuse sînt insuficiente: din sl. tešti, teką „a fugi”, cu pref. po- (Cihac, II, 281); expresiv, cf. mayen. poutaud „broască” (Șeineanu, Chien, 326); dintr-o rădăcină pot-, necunoscută, cu suf. -aie (Pascu, Suf., 200); din sb. potaja „ascunzătoare”.