potcoávă (oa dift. [f., pl. e], vsl. podŭkovŭ, d. pudŭ, dedesupt, și kovati, a fabrica; bg. sîrb. ceh. podkova, ung. patkó. V. covacĭ). Bucata de fer care se prinde de copita caluluĭ și de călcîĭele cizmelor ca să nu se roadă. Lovitură de potcoavă: ĭ-a tras o potcoavă. A umbla după potcoave de caĭ morțĭ, a umbla după lucrurĭ fără preț orĭ irealizabile. A-țĭ lăsa potcoavele undeva, a muri acolo.