poticni [At: CORESI, EV. 95 / V: (îvp) ~gni, (înv) ~căni, ~tecni / Pzi: ~nesc / E: slv потъкнѫти] 1-2 vri A face o mișcare, un pas greșit. 3-4 vri A se lovi cu picioarele de ceva sau de cineva și a-și pierde pentru o clipă echilibrul Si: a se împiedica. 5-6 vri A fi nesigur în mers. 7-8 vri A fi nevoit să se oprească. 9-10 vri A nu putea merge mai departe din cauza unui obstacol, a unui impediment. 11-12 vrtf (A se opri sau) a face să se oprească brusc. 13 vr (Rar) A cădea. 14 vr (Rar) A se răsturna. 15 vr (Pop) A șchiopăta. 16-17 vtr (Înv) A (se) lovi. 18 vr (Înv; fig) A se abate de la calea morală, dreaptă, de la buna comportare. 19 vt (Buc) A pedepsi aspru pe cineva. 20 vr (Reg; d. obiecte care au de obicei poziție verticală) A se lăsa într-o parte Si: a se apleca, a se înclina. 21 vt (Îvr) A dovedi. 22 vr A pronunța cu greutate cuvintele. 23 vr A vorbi cu greutate, cu întreruperi.