potolire sf [At: BELDIMAN, N. P. II, 150 / Pl: ~ri / E: potoli¹] 1 Pierdere din intensitate, din tărie, din ritm Si: atenuare, calmare, domolire, (rar) potoleală, (pop) ogoire, (înv) oteșire, potolit¹ (1), (îvr) potolitură, (reg) ostoi¹. 2 (Pex) Încetare a unui fenomen, a unei acțiuni etc. Si: încheiere, potolit¹ (2), sfârșit, terminare. 3 Încetinire a ritmului de deplasare a unei ființe Si: potolit¹ (3). 4-5 (Scădere în intensitate a focului sau) stingere a focului Si: potolit¹ (4-5). 6 (Trs; Mar) Stingere a varului. 7 (Reg) Călire a fierului.