POTOLIRE s. f. Acțiunea de a (se) potoli; liniștire, domolire, stingere. Apa se aduna, cu sunet cristalin, într-un jgheab de piatră, spre potolirea arșiței animalelor. SADOVEANU, Z. C. 94. Focul lacrimilor mele... Abia ceva potolire a avut la sînul tău. CONACHI, P. 96. (Poetic) Ea părăsea satul pe la potolirea amurgului. CAMILAR, N. I 108.