potop sn [At: COD. VOR. 172/14 / Pl: (asr) ~oape, ~uri / E: slv потопъ] 1 Revărsare mare de ape care, după Biblie sau după alte mitologii, a devastat pământul după apariția omului, făcând să piară toate viețuitoarele, cu excepția acelora de pe arca lui Noe Si: (liv) diluviu. 2 (Reg; îlav) Din alte ~oape Din vremuri străvechi. 3 (Îe) (Cdp fr; après moi le déluge; îe) După noi (vie) ~ul Se spune pentru a arăta nepăsarea cuiva pentru ceea ce se va întâmpla după ce va pleca. 4 (Prin exagerare) Ploaie mare, torențială Si: (liv) diluviu. 5 Revărsare mare de ape, inundație mare Si: (liv) diluviu. 6 Dezlănțuire de forțe provocată de om sau de elementele naturii, care provoacă mari distrugeri de bunuri sau de vieți Si: calamitate, dezastru, pârjol, prăpăd, urgie, (asr) potopenie (2). 7 (Înv; fig; îlav) Cu foc și cu ~ Fierbinte. 8 (Înv; fig; îal) Desperat. 9 (Reg; spc) Incendiu. 10 (Pan; udp „de”) Număr foarte mare de ființe sau de lucruri Si: grămadă, mulțime.