POTOPI, potopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre ape) A inunda (revărsîndu-se), a îneca. În ziua a treia cerul s-acoperi de nouri și ploile potopeau pămîntul. CAMILAR, N. I 7. ◊ Intranz. Și ploaia potopi cu bulbuci, într-o dezlănțuire ghețoasă de cataractă. C. PETRESCU, R. DR. 59. ♦ Fig. A copleși, a invada, a năvăli. Cînd o lasă junghiurile din brațul stîng... o potopesc întrebările. CAMIL PETRESCU, O. II 289. Vreo doi-trei vlăjgani zgăcinau pomii și, ca să facă haz, potopeau peste fete o ploaie răpăitoare de prune. MACEDONSKI, O. III 5. ◊ Intranz. Din ușa unui restaurant potopi miros de mîncări calde. C. PETRESCU, C. V. 135. 2. A nimici, a pustii, a prăpădi, a distruge. Și pe unde treceau, pîrjol făceau: Gerilă potopea pădurile prin ardere. CREANGĂ, P. 246. Seceta și lăcustele potopiseră toate semănăturile. NEGRUZZI, S. I 292. Boliștea aceea potopea vitele. ȘEZ. XVIII 195.