POTRIVIRE, potriviri, s. f. Faptul de a (se) potrivi; armonizare, acord, concordanță, corespondență. Ziua strălucea ca o zi de primăvară și malurile Oltului amestecau verdele cu galbenul și cu roșul... în fel și fel de potriviri măiestre. GALACTION, O. I 263. Nici potrivire de sînge, nici înțeles de vorbă între dînșii. Totuși, aveau o singură bătaie de inimă. BASSARABESCU, V. 50.