potroacă sf [At: COTEANU, PL. / V: pet~, put~ / Pl: ~ace / E: ns cf potroc¹] 1 Plantă erbacee cu tulpina simplă, cu frunze ovale, cu flori roșietice, rar albe, dispuse în coriambe și cu fructul o capsulă, ale cărei vârfuri florale amare sunt folosite în medicină Si: fierea-pământului, (reg) buruiană-de-friguri, buruiană-de- viermi, cocoșei-de-grădină, crucea-pământului, fiere-de-pământ, fioare-de-friguri, floare-de-viermi, fioare-roză-de-friguri, frigor, frigurică, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarba-frigurilor, iarbă-de-friguri, iarbă-gonitoare-de-friguri, iarbă-începătoare-de-sânge, potrocea, potrocoțea, potrocuță (1), țintaură (Centaurium minus). 2 av (Ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ absolut) Extrem de... Sânge negru-potroacă. 3 av (Reg; îe) A fi ~ A fi extrem de supărat. 4-5 a, av (Care este) foarte amar. 6 sf (Bot; reg) Albăstriță (Centaurea cyanus). 7 sf (Reg) Ghințură (Gentiana cruciata). 8 sf Ghințură (Gentiana punctata). 9 (Reg) Veninariță (Gratiola officinalis). 10 (Reg) Boglari (Ranunculus sceleratus). 11 sf (Reg) Ghizdei (Lotus corniculatus).