potîrniche (potîrnichi), s. f. – Pitpalac (Perdix cinerea). – Var. Mold. păturniche. Mr. piturnic’le, pitrunicl’e. Lat. *cotŭrnicŭla, dim. al lui cotŭrnix „prepeliță” (Pușcariu 1364; Candrea-Dens., 1434; Schuchardt, ZRPh., XL, 326). Fonetismul nu este normal. Rezultatul co- › po- a fost interpretat diferit; cu o pronunțare a lui *quoturnix (Densusianu, Hlr., 112; cf. contra Meyer-Lübke, Literaturblatt, XXII, 301); cu rezultatul unei contaminări cu *pernicula, de la pernix (Candrea-Dens., 1434), sau cu perdix › perdricula (Candrea, éléments, 39; Candrea); ca influență a sl. (Rohlfs, Differenzierung, 64). Mr. pare să indice că schimbarea este anterioară rom., cf. paralelismul colombus-palumbus.