povățuire sf [At: (a. 1750-1780) GCR II, 82/25 / Pl: ~ri / E: povățui] (Înv) 1 Îndrumare în legătură cu luarea unei hotărâri într-o situație dificilă, în adoptarea unei atitudini, pentru atingerea unui scop etc. 2 (Pex; ccr) Povață (4). 3 (Spc) Lucrare literară care conține sfaturi, îndemnuri. 4 Guvernare. 5 Învățare. 6 Inițiere. 7 (Rar) Indicare. 8 Comandă a unei unități militare Si: conducere. 9 Conducere a unui autovehicul, a unor mecanisme etc. 10 Impunere. 11 Ordonare. 12 Hotărâre. 13 (Fiz) Ductilitate.