POZIȚIE s f (cf. fr. position, lat. positio, germ. Position): loc ocupat de o unitate lingvistică în raport cu alte unități lingvistice. Astfel, se vorbește despre p. anumitor consoane sau vocale în cuvinte, despre p. articolelor în raport cu substantivele și cu adjectivele din propoziții, despre p. vocativelor în cadrul propoziției, despre p. adjectivelor în raport cu substantivele din propoziție, despre p. pronumelor și adjectivelor interogative în cadrul propoziției și a pronumelor și adjectivelor relative în cadrul frazei, despre p. adverbelor în raport cu verbele din propoziții, despre p. adverbelor relative în cadrul frazei, despre p. prepozițiilor în raport cu regentul și subordonatul în cadrul propoziției, despre p. conjuncțiilor în raport cu părțile de propoziție din propoziții și cu propozițiile din frază, despre p. interjecțiilor în cadrul propoziției, despre p. unor propoziții în raport cu alte propoziții din frază etc. ◊ ~ inițială: locul de la începutul cuvântului, al propoziției sau al frazei. ◊ ~ medială: locul de la mijlocul cuvântului, al propoziției sau al frazei. ◊ ~ finală: locul de la sfârșitul cuvântului, al propoziției sau al frazei.