POZNĂ s.f. 1. (Mold.) 1. Faptă, întîmplare, situație care provoacă cuiva un rău, un neajuns, un necaz, o nenorocire, Ciude și pozne făcea în domnia lui. URECHE. Trecând la Hotin ...mare stricăciune și pozne făce oamenilor pre unde lovie. NECULCE; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. 2. Păcăleală, farsă; festă, renghi. Făcusă acea poznă cu luarea hainei. B 1774, 52^r. Etimologie necunoscută. Cf. î n a l j o s (2), m a r g h i o l i e, t ă l p i j i c.