poșomog [At: PAMFILE, I. C. 203 / V: ~oc / Pl: ~ogi / E: ns cf poș²] 1 s (Trs) Poșolog. 2 smp (Reg) Fire de cânepă răsărite târziu și nedezvoltate sau rămase după recoltat Si: (pop) poghircă, (reg) bârzoci. 3 sm (Reg; îf poșomoc) Om mic de statură, care merge împiedicându-se.