Definiția cu ID-ul 1199085:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pramatie sf [At: CARAGIALE, S. N. 257 / V: (reg) pragm~, prăm~ / Pl: ~ii / E: ngr πραγματεία „marfă”] 1 (Pfm) Gen de om. 2-4 (Prt; pex) Persoană (fără caracter) (cu apucături rele sau) imorală Si: canalie, destrăbălat, lichea, pușlama, secătură, stricat.