Definiția cu ID-ul 934477:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRAMATIE, pramatii, s. f. Om cu purtări rele, cu năravuri urîte; stricat, destrăbălat, hoț. Și tată-său a fost o pramatie, de fura cloșca de pe ouă. SADOVEANU, P. M. 34. Nu trebuie să știu și eu ce pramatie de călător primesc noaptea-n gazdă? CARAGIALE, O. III 53.