PRAVĂȚ s. m. și n. (Mold.) 1. S. n. Țintă, obiectiv (final), țel, scop. Au dat ... termin sau pravăț de hotar scris. DOSOFTEI, VS. 2. S. n. Loc de observație. Sfătuiescu-te ca un priiatin că de vei ședea ca în pravăț, să iai sama carii să cunosc că-s creștini și să-i muncești. DOSOFTEI, VS. 3. S. n. Învățătură, normă, lucrare care servește drept îndrumător. Acestea toate vei afla într-aceaste pravețe și să știi că în pravățul lui papa, ceia ce-s pre deasupra sînt papijii. iară cei sup dînșii sînt nameastnicii lor. DOSOFTEI, VS. 4. S. m. Dirijor (de cor). Iară praveții cîntă niște stihuri ce nu le-am mai scris. M. COSTIN. Variante: praveț (M. COSTIN). Etimologie: sl. pravŭcĭ. Cf. proașcă (3), țeanchi (2), vig.