prea (ea dift.) adv. (vsl. prĭe, ca’n prĭemondrŭ. V. preamîndru). Foarte, mult: Prea Sfinția Sa, Prea Înălțate Doamne! Maĭ mult de cît trebuĭe, peste măsură, excesiv, afară din cale: apa e prea ferbinte, te-aĭ prea apropiat (în vest prea te-aĭ apropiat). Asta e prea mult, e maĭ mult de cît e permis. Fam. E prea-prea, e prea de tot, e prea de oaĭe, e prea exagerat (de ex., o mincĭună). Nu prea, nu chear, nu tocmaĭ: n’am prea dormit (vest: nu prea am dormit), nu prea cred ce spune el.