*precípit și -éz, a -á v. tr. (lat. praecipito, -áre, d. prae-ceps, care se aruncă cu capu’n jos, d. caput, cap). Arunc în adînc: uniĭ criminalĭ, la Roma, eraŭ precipitațĭ de pe stînca Tarpeĭană. Grăbesc, accelerez: frica precipită pasu. Chim. Fac să cadă la fund o substanță solidă care era în disoluțiune într’un lichid. V. refl. mă arunc în adînc: s’a precipitat de pe zid. Mă grăbesc tare: nu te precipita. Mă răped, mă avînt: armata se precipită asupra dușmanuluĭ. Chim. Mă depun la fund. V. prăvălesc, răstorn.