precipita [At: BARIȚIU, P. A. II, 721 / V: (înv) preți~ / Pzi: precipit, (rar) ~tez / E: fr précipiter, lat praecipitare] 1 vt (Chm) A provoca, cu ajutorul unei reacții chimice, trecerea în stare de precipitat¹ (1). 2 vt (Chm) A transforma în precipitat¹ (1). 3 vri (Chm; d. o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) A se depune sub formă de precipitat¹ (1). 4-5 vtr (A face să se desfășoare sau să se declanșeze ori) a se desfășura sau a se declanșa într-un timp mai scurt decât ar fi normal Si: a se grăbi, (pop) a (se) zori. 6 vr (D. oameni) A acționa cu prea mare grabă și în dezordine. 7 vr (Pex) A se agita. 8 vr A se repezi undeva. 9-10 vtrp A (se) arunca cu forța dintr-un loc înalt. 11 vr (Rar; d. ființe; udp „asupra”) A se năpusti.