Definiția cu ID-ul 739405:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
precipițiu (înv.) [țiu pron. țĭu] s. n., art. precipițiul; pl. precipiții, art. precipițiile (-ți-i-)
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
precipițiu (înv.) [țiu pron. țĭu] s. n., art. precipițiul; pl. precipiții, art. precipițiile (-ți-i-)