PRECIZIE, precizii, s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura sau de a indica precis; exactitate. Peste vreo unsprezece zile, vom avea plăcerea să petrecem împreună; cînd anume te voi vesti cu cea mai strictă precizie. CARAGIALEE, O. VII 8. Împregiurările vieții unui popor nasc limbile și cuvintele; cu precizie matematicească nu se îngrădește limba și inima. RUSSO, S. 57. ◊ Loc. adj. (Despre aparate și instrumente) De precizie = care funcționează cu cea mai mare exactitate, care este foarte exact. Cronometru de precizie. Balanță de precizie. 2. (Rar, mai ales la pl.) Lămurire, informație precisă; precizare. (Atestat în forma preciziune) Cînd uneori primește vreun răspuns, revine mai curios, încercînd să obțină noi preciziuni. BOGZA, C. O. 134. – Variantă: preciziune s. f.