Definiția cu ID-ul 934864:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRECUPEȚIRE, precupețiri, s. f. Acțiunea de a precupeți; tocmeală, tîrguială; fig. negociere. Războiul noroadelor s-a încheiat cu lungi precupețiri, congrese și tratate. C. PETRESCU, A. 164.