predicator sm [At: ȘINCAI, HR. II, 309/30 / V: (înv) ~căt~ / A și: (înv) ~cator~ / Pl: ~i / E: lat praedicator, fr prédicateur] 1 Persoană care predică Si: propagator. 2 Conducător al unei comunități religioase baptiste. 3 Persoană care propagă idei, concepții, doctrine etc.