PREDOMINA, predomin, vb. I. Intranz. A covîrși (prin număr, forță, valoare, autoritate); a se ridica deasupra altora, a stăpîni, a domina. O voce puternică predomină, desigur, glasul lui Mihail. SAHIA, N. 44. Un neajuns are însă acest poem minunat; prea predomină în el nota tristeții, nota durerii e prea exclusivă. GHEREA, ST. CR. III 348. – Prez. ind. și: predominez (MACEDONSKI, O. IV 39).