preducea sf [At: DAMÉ, T. 29 / V: ~uă, ~ucă, ~ucică, ~dicea, prăd~, producică, ple~, pleducică / Pl: ~ele / E: nct] 1 Unealtă de oțel asemănătoare cu o daltă mică, având tăișul de obicei circular, cu vârful ascuțit, cu care se străpunge pielea pentru a se face găuri la curele, la ciur, la opinci, în urechea oilor și a caprelor etc. Si: potricală¹ (1), (reg) dăltiță, patron², pitroc, priboi, sulă, zamba. 2 (Pex) Gaură făcută cu preduceaua (1) în mijlocul pavilionului urechii vitelor sau crestătură executată pe marginea urechii lor, ca semn de recunoaștere Si: potricală¹ (2).