preferință sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 382 / V: (înv) ~rență, ~renție / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: lat praeferentia, fr préférence] 1 Apreciere a unei ființe, a unui obiect, a unei situații etc. atunci când există posibilitatea de a alege dintre mai multe ființe, obiecte, situații etc. Si: predilecție, (înv) protimisire, protimie, protimisis, (îvr) prealegere. 2 (Pex) Simpatie. 3 Înclinație față de o anume ființă Si: atracție. 4 (Îlav) De (sau, înv, cu) ~ Mai ales Si: îndeosebi. 5 (Jur; șîs drept de ~) Drept recunoscut creditorilor titulari ai unor garanții reale, ipotecă, gaj etc., sau ai unor privilegii de a fi plătiți din prețul obținut prin vânzarea silită a unor lucruri ale debitorilor lor mai înaintea altor creditori.