PRELUCRARE, prelucrări, s. f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei. 1. Operație de modificare a formei, dimensiunilor, constituției, stării sau aspectului unui material pentru a obține alte materii prime, alte materiale, produse fabricate etc. Industria prelucrării lemnului. ▭ Se îndeletniceau cu cărăușia și cu prelucrarea lînii din care țeseau șiac și sumane. SADOVEANU, E. 92. ♦ Adaptare, aranjare nouă, transformare. Cîntece populare în prelucrări corale. 2. Explicare, interpretare (într-o ședință) a unei probleme, a unei rezoluții, a unui articol de ziar etc. Prelucrarea unei hotărîri. 3. Studiere și sistematizare a unui material documentar, pentru a trage anumite concluzii. Prelucrarea materialului obținut într-o anchetă.