PRELUNGIRE, prelungiri, s. f. Acțiunea de a (se) prelungi și rezultatul ei; întindere, lungire (în spațiu sau în timp). Era o casă la marginea satului, învelită cu țiglă și în afară, spre drum, cu prelungire de acoperiș, joasă și făcută din tablă. PREDA, Î. 133. După vegetația orientală și înfățișarea solului, insula aceasta apare ca o prelungire a Asiei. BART, S. M. 48. Părtaș la prelungirea flăcării care pîlpîia în candela hîrbuită de lut. ANGHEL, PR. 53. ♦ Acordare a unui nou termen final;. durată mai lungă a unei acțiuni, a unei stări, a unui fapt; timpul acordat peste un anumit termen. Prelungirea unui concediu. ♦ (Învechit) Întîrziere, tărăgănare. Dacă ți-e vorba așa, strigă Moartea supărată de prelungirea lui, ți-oi arăta eu. NEGRUZZI, S. I 91.