prepeleac [At: NECULCE, L. 105 / V: (reg) perp~, perpeliag, perpelig, ~lac, ~leag^[1], ~leci, ~lic, ~lici, ~lig, ~liț, prip~, pripil~ / Pl: ~ece, (reg) ~ace, ~uri, (rar, sm) ~eci / E: nct] 1 sn Par¹ cu crăcane scurte, înfipt în pământ, în care se pun, la țară, oalele spălate ca să se scurgă sau de care se atârnă diferite obiecte. 2 sn (Pop; pgn) Par¹ (1). 3 av (Reg; îe) A fi gol ~ A fi foarte sărac. 4 a (Reg; d. cozile sau coarnele animalelor) Care este drept și ascuțit ca un par¹. 5 sn (Reg) Scară rudimentară formată dintr-un stâlp în care sunt bătute cuie lungi de lemn, care servesc drept trepte. 6 sn (Olt; îf prepeleag) Stâlp din mijlocul ariei, în jurul căruia se învârt caii pentru a treiera grâul. 7 sn (Mun) Prăjină crăpată la vârf, care se folosește la culesul fructelor din pom Si: (reg) pișcătoare. 8 sn (Reg) Stâlp în perete de care se fixează fereastra sau ușa unei case. 9 sn (Pop) Prăjină sau ansamblu de prăjini pe care se clădesc căpițele. 10 sn (Pex) Căpiță clădită pe o prăjină. 11 sn (Buc) Barieră din lemn. 12 sn (Mun) Băț prevăzut la unul dintre capete cu două bețișoare încrucișate, cu care se bat urzicile fierte. 13 sn (Reg) Dispozitiv prevăzut cu cârlige de care se agață carnea la măcelărie. 14 sn (Reg) Bețișor pe care se înșiră fructe sau flori. 15 sn (Trs) Par lung care se pune pe acoperișul caselor. 16 sn (Reg) Foișor sau platformă de lemn înălțată pe stâlpi, care servește drept loc de pază la câmp, la vie etc. 17 sn (Reg; îf prepeleag) Construcție rudimentară care servește ca adăpost ciobanilor și țăranilor la câmp. 18 sn (Reg; pex; îf prepeleag) Casă urâtă. 19 sn (Îrg; îf prepeleag) Roată de plug fără obadă, numai cu spițe. 20 sn (Ent; Mun) Molie-de-casă (Oniscus irarius). 21 sn (Reg; dep) Persoană înaltă. 22 sn (Reg; dep) Tânăr ușuratic. 23 sn (Reg; dep) Om bleg, neputincios. corectat(ă)