PREPELICAR, prepelicari, s. m. Cîine de vînătoare folosit mai ales la vînatul prepelițelor, potîrnichilor etc. Înaintea calului umblau cu boturile în pămînt doi prepelicari cu pete albe și cărămizii. SADOVEANU, O. VII 82. A venit direct, ca un prepelicar la culcușul prepeliței. C. PETRESCU, A. 304. Toți slujbașii mari și mici își aveau prepelicarii lor, cari căutau vînatul. FILIMON, C. 133.