PRESIMȚI, presimt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întîmple, a avea presentimentul că... De ieri, după întrunirea cu prefectul, a presimțit că se va întîmpla ceva ce nu se mai poate împiedica. REBREANU, R. II 115. ◊ Refl. pas. Știi cît mă interesez la existența acestei societăți; rolul la care ea este chemată pe scena literară va lua cu timpul o importanță care se și presimte de pe acum. ALECSANDRI, S. 49. – Prez. ind. și: (regional) presimț.