PRETUTINDENI adv. Peste tot, în toate părțile, în tot locul. Focuri se aprinseră în poiană și peste puțin liniștea se întinse pretutindeni. HOGAȘ, M. N. 201. De-a pururi, pretutindeni, în ungherul unor crieri Și-or găsi cu al meu nume, adăpost a mele scrieri. EMINESCU, O. I 134. Pentru ce, rogu-te, n-ai spus nici măcar un cuvînt despre o altă pasăre de pădure care, deși e cam rară la noi, însă este privită pretutindeni ca unul din cele mai delicate vînaturi? ODOBESCU, S. III 33. ♦ (Precedat de prep. «de») Din toate părțile, de peste tot. Zările erau închise de pretutindeni în zăbranic. SADOVEANU, O. VII 80. Începură să sosească tineri de pretutindeni, cari de cari mai viteji. POPESCU, B. II 40. Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizontu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni. EMINESCU, O. I 148. – Variante: pretutindenea (IONESCU-RION, C. 99, SLAVICI, N. I 87), (regional) pretutindene (IBRĂILEANU, SP. CR. 67, CREANGĂ, A. 150), tutindeni (COȘBUC, P. II 30) adv. corectat(ă)