PREVEDERE, prevederi, s. f 1. Faptul de a prevedea; posibilitatea de a-și da seama de ceea ce urmează să se întîmple, bazat pe unele date cunoscute în prezent. V. previziune. Flăcările de la Ruginoasa se înfățișau pentru Miron Iuga ca o cumplită confirmare a prevederilor sale. REBREANU, R. II 116. Simțul prevederii nu mi-a lipsit nici cînd eram tînăr. BASSARABESCU, S. N. 22. ♦ Plan, aranjament. Uitînd c-un flutur de seară ce trece repede-n zbor Este-n stare să răstoarne toată prevederea lor. HASDEU, R. V. 57. ♦ (Rar) Presimțire. Roiuri negre de prevederi urîte îi troieneau închipuirea. VLAHUȚĂ, O. A. I 102. 2. (Mai ales la pl.) Măsuri, dispoziții, norme cuprinse într-un plan de lucru, într-o lege, într-un buget, care urmează a fi puse în aplicare și respectate. Prevederi bugetare. 3. Prudență, circumspecție, precauție. Scamatorul zîmbea blînd, strecurîndu-se printre ei cu prevedere – să nu-i lovească. SAHIA, N. 65.