PREȚUIRE, prețuiri, s. f. Faptul de a prețui. 1. Evaluare, estimare. Se făcură atunci mari. sfezi între creditori și datornici, pentru prețuirea mărfurilor- date și primite. BĂLCESCU, O. II 43. 2. Recunoaștere a valorii, a importanței unei persoane sau a unui lucru; apreciere. Legătura dintre popor și scriitor creează acestora din urmă o situație de răspundere; prețuirea lui e cu mult mai mare decît altădată. SADOVEANU, E. 197.