prețuit, ~ă a [At: N. TEST. (1648), 37^r/3 / Pl: ~iți, ~e / E: prețui] 1 (Înv; d. obiecte care pot fi vândute) Căruia i s-a stabilit prețul în bani. 2 (Rar; d. obiecte) Care reprezintă o valoare materială ridicată. 3 (Înv; îs) Piatră ~ă Mineral cu aspect frumos, în culori variate, cu duritate foarte mare, de valoare deosebită, care se găsește rar în natură și se folosește de obicei la confecționarea bijuteriilor. 4 (D. oameni și însușirile lor) Care este apreciat.