1) price f., pl. ĭ (cr. priča, pedică; ceh. na prič, în curmeziș; bg. prĭečy, nsl. prečiti, a împedeca; nsl. pričati se, ceh. pričiti, a se certa, d. vsl. prĭekŭ, în curmeziș, contrar). Vechĭ. Azĭ vest. Ceartă, pricină: a căuta price cuĭva. Cu pricea, opunîndu-te. De price (loc. adj.), vioĭ, mîndru, falnic: bărbat de price eram eŭ, și fiiĭ luĭ Ammon mă smerea (Bibl. Jud. 12). Fără price, fără pricină, fără opunere, fără zăbavă. A face, a umbla cu pricea, a înșela la joc, a face haram (cu crivda). A te pune de (saŭ în) price cu cineva (saŭ cuĭva), a te opune (a pune opor).