PRICE, prici, s. f. (învechit și arhaizant) 1. Neînțelegere, ceartă, pricină. Ei să-mpricinară, Pricea lor ce-a fost? PĂSCULESCU, L. P. 42. ◊ Loc. adj. De price = cu idei răzvrătitoare; răzvrătit, potrivnic. Porunci se trămiseră... ca să prinză, ori morți, ori cu zile, pe mulți alți boiarnici (= boieri) de price. ODOBESCU, S. A. 150. ◊ Expr. A se pune de price (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva), a contrazice (pe cineva). Nu mă pun de price cu lumea. SADOVEANU, P. M. 79. 2. (Popular, în construcție cu verbul «a face») Supărare, necaz, nenorocire. Mica turturea, De veste prindea, Din gură-i zicea: Voinice, voinice, Nu-mi mai face price; Nu mă apuca, Nu mă săgeta. TEODORESCU, P. P. 444. Strînge-ți punga, măi voinice, Că banii ți-or face price. id. ib. 544. ♦ Acuzare, învinovățire. Păcătoșilor va zice Tot cu groază și cu price: Duceți-vă de la mine, Voi cari n-ați știut de bine! ȘEZ. XII 102.