Definiția cu ID-ul 935686:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICEPERE, priceperi, s. f. Acțiunea de a (se) pricepe și rezultatul ei. 1. Capacitatea de a pătrunde ceva cu mintea; facultatea de a înțelege; înțelegere. Nu vrei însă să arăți că pricepi, pentru că priceperea asta ar cere să renunți la avantajele cîștigate. DEMETRIUS, C. 10. Ție îți trebuie învățătură. Ți s-ar deschide mai bine priceperea. SADOVEANU, M. C. 59. 2. Totalitatea cunoștințelor într-un domeniu sau într-o specialitate; capacitate, destoinicie. Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat. SADOVEANU, E. 25. ♦ Iscusință, îndemînare. Nașa avea și cu ce, dar avea și priceperea ei în făcutul plăcintelor cu brînză, al gogoșilor și al cozonacilor. PAS Z. I. 175.