prici², priciuri, s.n. – (reg.) Pat rudimentar, folosit în dormitoare comune sau în penitenciare: „Pe prici de piatră șăzând, / Și la domni, jupân zâcând” (Bârlea, 1924: 64). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din germ. Pritsche „platformă, paletă; pat simplu de lemn în garnizoană” (Țurcanu, 2005; DEX, MDA).