pricopsit, ~ă [At: VARLAAM, C. 136 / V: proc~, (înv) prec~ / Pl: ~iți, ~e / E: pricopsi] 1 a (Îrg) Instruit. 2 a (Îrg; pex) Care este priceput. 3 a (Înv; fam) Care iese din comun prin calități, aspect etc. 4 a (Pfm) Ajuns la o situație materială bună. 5 a (Pfm) Îmbogățit fără muncă Si: căpătuit, chivernisit. 6-7 smf, a (Înv) (Persoană) care se găsește într-o situație rea. 8 smf (Înv) Persoană nechibzuită.