pridvor sn [At: PRAV. GOV. 108^v/10 / V: (îvp) ~itv~, (înv) ~itfor^[1], (reg) ~van, ~var, ~igvar, ~ivar, ~ivariu, ~iv~, ~izvar / Pl: ~oare / E: slv притворъ] 1 Galerie exterioară deschisă sau închisă, cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față sau de jur împrejurul unei clădiri Si: cerdac, portic, prispă, tindă, verandă. 2 (Spc) Încăpere închisă sau deschisă, cu arcade sprijinite de stâlpi, care precedă pronaosul unei biserici. 3 (Pex; înv) Pavilion. 4 (Pes; pan) Primă despărțitură a sacului unui vintir. corectat(ă)