prielnic, ~ă a [At: CREANGĂ, O. 106 / P: pri-el~ / Pl: ~ici, ~ice / E: prii¹ + -elnic] 1 Care favorizează apariția unei acțiuni, a unui fenomen etc. 2 Care favorizează desfășurarea unei acțiuni, a unui eveniment. 3 Care favorizează pe cineva Si: avantajos, favorabil, nimerit, oportun, potrivit², propice, (pop) priincios, (înv) priitor, prios, (îvr) priicios. 4 (Rar) Care arată înțelegere, bunăvoință etc.